Lumea afacerilor este dominata de barbati, insa femeile incep incet, dar sigur sa isi faca aparitia. Intr-o astfel de lume, in care barbatii ajung in top mult mai usor, femeile, asemenea secretari Tess McGill (Melanie Griffith) din celebra pelicula Working Girl, au inteles repede ca „La Roma te porti ca romanii”. Este celebrul costum (power suit) o armura, o modalitate de tratare egala, ca de la costum la costum?
Daca stam bine sa ne gandim, la finalul zilei nu este decat o haina. Insa, privind dincolo de material, de stofa care o compune, mesajele de emancipare, egalitate si profesionalism pe care femei precum Coco Channel, Marlene Dietrich, Elsa Schiaparelli, Madonna, Donna Karan le transmiteau catre lume. Insa, in acest moment al istoriei, femeile mai au nevoie sa mimeze dominanta si prestanta legate intrinsec de fizicul masculin? Pentru a raspunde prezentului este necesara cunoasterea istoriei. Astfel ca trecem prin fata ochilor principalele momente ale evolutiei costumului de business la femei.
In mediul business de astazi femeile se folosesc, mai mult decat barbatii, de limbajul hainelor pentru a-si construi o imagine, pentru a-si dezvalui personalitatea, pentru a-si arata statutul si influenta.
Costumul business: PUTERE
Terminologia „power suit” a aparut in 1980 si reprezenta sacoul cu umerii exagerat de largi si intariti, purtat alaturi de fusta sau pantalon de catre femeile americane din mediul de AFACERI. Costumul de business denota putere, autoritate si spirit de lider. Iar cum puterea, mai ales cea fizica, nu este un dat al femeilor, ajungem sa o construim, sa o reprezentam prin inginerii vestimentare.
Unde incepe totul? In 1920, odata cu crearea reprezentativului costum Chanel. Madame Coco ne elibera de corsete si constrangeri printr-un cardigan nestructurat confectionat dintr-o stofa tweed, avand celebri nasturi metalici aurii si buzunare (revolutionare la vremea aceea) purtat alaturi de o fusta din aceeasi stofa, cu lungimea pana la genunchi. Alaturi de siragul lung de perle, acesta avea sa devina „noua uniforma” a femeii.
1930 este anul in care designerul Marcel Rochas, da nastere costumului cu umerii evidentiati peste linia naturala, intariti cu permute de burete. In acesti ani, Hollywood-ul devenise exponentul costumului prin incontestabilele fashion icon-uri Marlene Dietrich si mai tanara Katharine Hepburn. Dar nu, ele nu abordau costumul in maniera redefinita in cheie feminina, ci purtau costume barbatesti. A fost scanteia care a incurajat femeile sa regandeasca limitele modei si tabu-urile purtarii hainelor in functie de sex.
In 1970 Yves Saint Laurent introduce „le smoking”, primul costum couture cu pantalon destinat femeilor, construit dupa varianta sa masculina.
Dupa fotografia lui Helmut Newton, a femeii imbracate intr-un costum YSL suprinsa noaptea pe o alee, stilul „power suit” al anilor 70 este definit ca fiind puternic, sexi, de o feminitate potentata chiar de jocul masculin-feminin. La polul opus, tot in acei ani, se afla Annie Hall, a carei imagine poate fi reprezentata de Diane Keaton, o purtatoare inveterata a costumelor cu pantaloni, insa cu un aer masculine, nonsalant, provocand perpetuu standardele unei societati inca sceptica.
1980, marcam si era Armani, dincolo de acum regretatele costume cu umerii gigantici, exagerati pana la ridicol, atat de bine reprezentati in Dinasty de Joan Collins.
Designerul italian a reusit sa construiasca costume adaptate corpului feminin, insa din stofe folosite cu precadere in industria hainelor barbatesti. Costumele sale impecabile au adus nota de seriozitate care lipsea smoking-urilor pentru femei purtate seara, astfel au ajuns standard-ul femeilor de cariera. Orice femeie care ocupa o pozitie in lumea afacerilor putea fi recunoscuta dupa costumul Armani.